Scrisoare pentru actori
SCRISOARE CĂTRE ACTORI
de la regizorul Andryi Zholdak, scrisă în timpul repetiţiilor la
LIVADA DE VIŞINI, pe care o monta în Finlanda, la Turku City Theatre.
Înțeleg…nu avem un teatru, nu avem un grup, asta e doar o iluzie.
Întrebarea rămâne deschisă. Prima variantă ar fi să avem un teatru. Dar indiferent dacă avem sau nu teatrul, nu va exista niciun spectacol. Va veni vremea când va trebui să ne gândim numai la noi. E nevoie de timp pentru a construi un teatru. Astăzi, teatrul nu mai există.
Atunci, ar trebui să dispară din orice repetiție și pentru orice actor. Dar există probleme cu fiecare dintre actori.
Problema lipsei unui teatru, asociată cu indiferența față de misiunea teatrului, a unei înțelegeri diferite a teatrului, a diferenței între dorințe. Suntem cufundați în surzenie. Cum să vă transmit secretele, aveți nevoie de ele ? Nu vreau să vă dau doar mise-en-scena și să vă spun cum să jucați. Asta e clar. Vreau să vă transmit secretele, dar trebuie să le înțelegeți. Nu știu cum să vă transmit secretele. Nu știu cum. Acele secrete pe care voi le transmiteți spectatorilor. Nu știu dacă aveți nevoie de ele.
Dorințele voastre de material și text sunt ceva minimal.
Psihicul vostru la repetiții trebuie să atingă un dublu standard: să faceți un lucru, să gândiți altul și să spuneți un al treilea.
Falsitatea voastră și …reticența sunt intense. Sunteți foarte închiși. Ochii voștri nu pot să vadă, inima nu simte, buzele sunt uscate. Mâinile voastre sunt rigide, sunteți puternici, sunteți funcția. Vreți să vă îndepliniți dorințele și pe cea a regizorului. Nu aveți bucurie, mirare. Din acest punct unde vă aflați aici și acum. Nu vă mirați deloc, nu aveți viață. Nu respirați cu tot plămânul. Controlul, logica acoperă totul, paralizează totul. În primul rând, vă paralizează pe voi.
La repetiții nu aveți sentimente de părere de rău, de simpatie, de compasiune. Nu aveți reacții imediate, din suflet.
Unde vă sunt impulsurile ? Sunteți într-un corset. Corsete și etichete.
Nu vă dezbrăcați de ele și nu îmi dați șansa la care am sperat, să iau de pe voi acest corset greoi. Învățați primitiv mise-en scena, acțiunile și textul, ca și cum asta ar însemna un rol. Mă priviți cu reproș.
Dar la fiecare repetiție, apare o respingere a repetiției de ieri, a condițiilor de ieri. Repetiția de azi este o ocazie să vă spuneți vouă înșivă că nu știți nimic. Astăzi, nu știți nimic.
Pierdeți relația cu viața pe scenă. Pierdeți imprevizibilul, nu știți cum să schimbați ritmul și spiritul. Nu aveți nicio surpriză, fiindcă sunteți logici și consistenți. Rămâneți închiși în așa-zisul realism. Ochii voștri nu sunt surprinși, nu aveți nicio reacție la lucrurile pe care le vedeți acum: scena asta, decorul acesta, partenerul, toate acestea sunt obișnuite pentru voi. Practic, nu știți cum să vă conectați cu regizorul. Cum să interacționați și să intrați în contact profund cu mine. Cum să intrați în contact, fără nicio explicație logică. Ochiul al treilea, și al patrulea, și al cincilea, și al șaselea nu se deschid. Nu lucrează. Nu știți nimic sau ați uitat de existența lor. Viziunea voastră e limitată. Nu aveți orientare în jurul și înăuntrul vostru. Sunteți inerți. Inerția înseamnă că vă mișcați ca toată lumea, ca toți ceilalți. Sunteți inerți și pasivi. Așteptați niște ordine și, subconștient vă doriți să primiți instrucțiuni despre cum să existați și ce să faceți. Aveți în vene sânge rece, de gheață. Trebuie să vă lovesc mâinile la fiecare repetiție, să vă încălzesc sângele. Aș vrea să aveți incizii pe mâini, pe vene, să fiți speriați și să simt cât e de fierbinte sângele vostru. Nu mai sunteți deloc excitabili. Instinctele minunatelor animale sălbatice din voi au fost adormite. Dacă sunteți hrăniți bine, prosperi, stați în echilibru și confort. Vă țineți speriați de acest echilibru și confort. Stați în condiții de oameni normali, de oameni obișnuiți. Nu aveți mâinile voastre și picioarele voastre ca o pisică ce își dorește să sară după pradă. Instinctul vostru de atac este foarte slăbit. Instinctul de plăcere a fost slăbit și el, iar instinctul sexual și dorința sexuală este și mai slabă. Sunteți civilizați și normali. Nu știți sau ați uitat ce înseamnă tremurul, convulsiile, durerea ascuțită, impulsivitatea sălbatică. Ați uitat cum apar sentimentele adevărate, cum se nasc. Sunteți închiși pentru sentimente, vă e teamă de ele,vreți să fugiți de ele. Fugiți de adevărul din voi. Sunteți foarte departe. Vă pierdeți. Nu vreți să fiți rebeli. Sunteți secretoși și prietenoși cultural, dar în același timp, purtați măști și țineți distanța între voi. Sunteți previzibili. Mâinile și ochii voștri exprimă o sinceritate falsă. Sunteți goi. Sunteți obosiți. Vă e teamă. Sunteți ca niște câini sau pisici castrate care și-au pierdut instinctele și dorințele. Nu aveți discontinuități în psihic. Nu vă mai aflați în condiția ființei umane și a animalului. Sunteți infectați de liniște, de corectitudine și vreți să repetați mereu lucrurile pe care le-ați mai făcut. Când stau mai mult printre voi, cu voi, observ calmul, slăbiciunea, finețea, care mă invadează. Otrăviți aerul din jurul vostru, murdăriți și pe ceilalți actori din jur, pe cei care simt. Îi faceți normali, prin respirația voastră. Ceea ce emanați este minim. Cuvântul hipnoză este necunoscut pentru voi și ilegal. În acest moment de lipsă de talent, vă uniți foarte ușor și deveniți ca niște stălpi. Acești stălpi, de care mă lovesc, sunteți ca niște substanțe impenetrabile. Vă pierdeți feminitatea, masculinitatea. Cuvintele voastre pe text sunt goale. Încercați să le dați acestor cuvinte ceva de la voi, ca și cum ar fi cuvintele voastre. Dar acestea sunt niște minciuni otrăvite, venite de la voi, niște măști ale adevărului, care vă ascund confortul, conformitatea și indiferența.
Textele voastre sunt goale. Ele îmi amintesc de grotele sălbaticilor, în care nu se aprindeau focuri. Sunteți lipicioși, fricoși. Și falși. Lucrați din inerție, forțați, ca și cum cineva v-ar forța să lucrați. Lucrați ca niște oameni care lucrează din greu într-o carieră de piatră. Așteptați să sune de pauză și de masă. Ați uitat că primul actor de pe Pământ a fost Promtetheus, care i-a provocat pe zei și le-a furat focul din templu. EL a furat focul pentru oameni. Și-a scos ochii, a luat focul, și s-a mutat la mare distanță de Pământ, în întuneric. A fost o călătorie lungă până la Pământ, unde oamenii lucrau în întuneric. El le-a dat lumina, focul.
Actorul este o creatură care dă, aprinde și susține lumina din oamenii din lume, susținând lumina din interiorul oamenilor, dându-le speranța de viață. Actorii le spun oamenilor cum să trăiască mai bine. Mă revolt împotriva voastră. Apelez la ajutorul lui Prometheus. V-ați uitat pedigree-ul. Când vă văd, când stau lângă voi, simt că stingeți focul din mine. Turnați și turnați apă pe flăcări. Nu a
veți sentimentul salvării și clarviziunea. Perspectiva voastră este distorsionată. Nu vedeți decât că sunteți pe o navă și că această navă trece de pe un mal pe altul. Suntem pe o mare tulburată. Dar mâinile voastre sunt nesigure, acțiunile sunt de neînțeles. V-ați pierdut sentimentul de descoperitori. Sunteți ca marinarii lui Columb, obosiți de înot. Vreți să ajungeți pe mal și să vă odihniți. Dar nu este spațiu de respirație. Este o luptă pentru supraviețuite, o luptă între adevăr și neadevăr. O luptă între viață și moarte. Iar aceste sclipiri de lumină, care apar de pe această navă pe cerul întunecat al nopții, aceste străfulgerări ale nebunului Artaud, sunt iluminatoare pentru mine, mă fac să vă văd fețele confuze și ochii indiferenți.
Van Gogh cel rănit sau surdul Beethoven nu vă mai apar în vise.
Bat la ușa inimilor voastre calme și pietrificate. Fac apel la înțelegerea voastră. Trebuie să repet cu voi în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima zi din viața mea. Trebuie să accelerez, să sar și să mă lupt cu acest zid. Cu acest mare zid al vostru. Pentru a vă dovedi și a vă face să vedeți că putem pleca de pe Pământ, că suntem furnici zburătoare sau păsări. Sunteți semizei, cum se scrie în cărțile vechi.
Nu vă faceți treaba doar ca niște meșteșugari, nu sunteți angajați la Deutschebank. Nu sunteți ca ei, nu sunteți ei, cum să vă fac să vă aduceți aminte de asta ?
Ați fost aleși, ați fost însemnați, sunteți speciali, sunteți oracole și preoți. Sunteți substanța din care trebuie să faceți creaturi oneste și sălbatice, deschise și înfometate. Sunteți de iubit și iubiți. Nu suntețu din plastic, iar sângele roșu stă în voi, vă dă instinctul de viață adevărată. Cum să vă amintesc că sunteți buni și generoși, că inimile voastre bat și se chinuie pentru toate nedreptățile și urâțeniile lumii ? Sunteți apărătorii frumuseții din ființa umană, voi-predicatorii. În voi sunt păstrate idealurile și dorințele voastre sunt foarte puternice. Sunteți în mijlocul bătăliei dintre bine și rău, dintre curat și murdar. Acum, depinde de voi, acum, depinde de multe alte lucruri, samd.
Sunteți conectați direct cu spiritele, cu spiritele morților. Lucrați cu halucinații și fantome ale unor personaje. Sunteți în contact cu umbrele și cu emisiile creierului autorilor. Sunteți și continuați impulsurile lui Cehov, Dostoievski, Ibsen, Shakespeare. Nu sunteți șacali care mănâncă orice le-ar oferi altcineva. Trebuie să refuzați repetițiile proaste. Nu trebuie să mâncați carcasele răului. Aveți în voi, în fiecare secundă, alegerea dintre bine și rău. Sunteți responsabili pentru ceea ce se întâmplă acum cu ființa umană. Sunteți parte din această ființă. Ființa umană, astăzi, este în decădere.
Omul decade. Iar noi nu putem sta înafară și pretinde că nu se petrece nimic. Că asta nu ne privește. Nu sunteți comentatori, ci văzători. Jocul vostru trebuie să fie modern, imediat, pasionat, intens și onest, puternic și rigid, ca viața reală. Sunteți obosiți. Pierdeți conexiunea cu Timpul. Sunteți bolnavi. Sunteți în pericol. Sunteți în pericol.
de la regizorul Andryi Zholdak, scrisă în timpul repetiţiilor la
LIVADA DE VIŞINI, pe care o monta în Finlanda, la Turku City Theatre.
Înțeleg…nu avem un teatru, nu avem un grup, asta e doar o iluzie.
Întrebarea rămâne deschisă. Prima variantă ar fi să avem un teatru. Dar indiferent dacă avem sau nu teatrul, nu va exista niciun spectacol. Va veni vremea când va trebui să ne gândim numai la noi. E nevoie de timp pentru a construi un teatru. Astăzi, teatrul nu mai există.
Atunci, ar trebui să dispară din orice repetiție și pentru orice actor. Dar există probleme cu fiecare dintre actori.
Problema lipsei unui teatru, asociată cu indiferența față de misiunea teatrului, a unei înțelegeri diferite a teatrului, a diferenței între dorințe. Suntem cufundați în surzenie. Cum să vă transmit secretele, aveți nevoie de ele ? Nu vreau să vă dau doar mise-en-scena și să vă spun cum să jucați. Asta e clar. Vreau să vă transmit secretele, dar trebuie să le înțelegeți. Nu știu cum să vă transmit secretele. Nu știu cum. Acele secrete pe care voi le transmiteți spectatorilor. Nu știu dacă aveți nevoie de ele.
Dorințele voastre de material și text sunt ceva minimal.
Psihicul vostru la repetiții trebuie să atingă un dublu standard: să faceți un lucru, să gândiți altul și să spuneți un al treilea.
Falsitatea voastră și …reticența sunt intense. Sunteți foarte închiși. Ochii voștri nu pot să vadă, inima nu simte, buzele sunt uscate. Mâinile voastre sunt rigide, sunteți puternici, sunteți funcția. Vreți să vă îndepliniți dorințele și pe cea a regizorului. Nu aveți bucurie, mirare. Din acest punct unde vă aflați aici și acum. Nu vă mirați deloc, nu aveți viață. Nu respirați cu tot plămânul. Controlul, logica acoperă totul, paralizează totul. În primul rând, vă paralizează pe voi.
La repetiții nu aveți sentimente de părere de rău, de simpatie, de compasiune. Nu aveți reacții imediate, din suflet.
Unde vă sunt impulsurile ? Sunteți într-un corset. Corsete și etichete.
Nu vă dezbrăcați de ele și nu îmi dați șansa la care am sperat, să iau de pe voi acest corset greoi. Învățați primitiv mise-en scena, acțiunile și textul, ca și cum asta ar însemna un rol. Mă priviți cu reproș.
Dar la fiecare repetiție, apare o respingere a repetiției de ieri, a condițiilor de ieri. Repetiția de azi este o ocazie să vă spuneți vouă înșivă că nu știți nimic. Astăzi, nu știți nimic.
Pierdeți relația cu viața pe scenă. Pierdeți imprevizibilul, nu știți cum să schimbați ritmul și spiritul. Nu aveți nicio surpriză, fiindcă sunteți logici și consistenți. Rămâneți închiși în așa-zisul realism. Ochii voștri nu sunt surprinși, nu aveți nicio reacție la lucrurile pe care le vedeți acum: scena asta, decorul acesta, partenerul, toate acestea sunt obișnuite pentru voi. Practic, nu știți cum să vă conectați cu regizorul. Cum să interacționați și să intrați în contact profund cu mine. Cum să intrați în contact, fără nicio explicație logică. Ochiul al treilea, și al patrulea, și al cincilea, și al șaselea nu se deschid. Nu lucrează. Nu știți nimic sau ați uitat de existența lor. Viziunea voastră e limitată. Nu aveți orientare în jurul și înăuntrul vostru. Sunteți inerți. Inerția înseamnă că vă mișcați ca toată lumea, ca toți ceilalți. Sunteți inerți și pasivi. Așteptați niște ordine și, subconștient vă doriți să primiți instrucțiuni despre cum să existați și ce să faceți. Aveți în vene sânge rece, de gheață. Trebuie să vă lovesc mâinile la fiecare repetiție, să vă încălzesc sângele. Aș vrea să aveți incizii pe mâini, pe vene, să fiți speriați și să simt cât e de fierbinte sângele vostru. Nu mai sunteți deloc excitabili. Instinctele minunatelor animale sălbatice din voi au fost adormite. Dacă sunteți hrăniți bine, prosperi, stați în echilibru și confort. Vă țineți speriați de acest echilibru și confort. Stați în condiții de oameni normali, de oameni obișnuiți. Nu aveți mâinile voastre și picioarele voastre ca o pisică ce își dorește să sară după pradă. Instinctul vostru de atac este foarte slăbit. Instinctul de plăcere a fost slăbit și el, iar instinctul sexual și dorința sexuală este și mai slabă. Sunteți civilizați și normali. Nu știți sau ați uitat ce înseamnă tremurul, convulsiile, durerea ascuțită, impulsivitatea sălbatică. Ați uitat cum apar sentimentele adevărate, cum se nasc. Sunteți închiși pentru sentimente, vă e teamă de ele,vreți să fugiți de ele. Fugiți de adevărul din voi. Sunteți foarte departe. Vă pierdeți. Nu vreți să fiți rebeli. Sunteți secretoși și prietenoși cultural, dar în același timp, purtați măști și țineți distanța între voi. Sunteți previzibili. Mâinile și ochii voștri exprimă o sinceritate falsă. Sunteți goi. Sunteți obosiți. Vă e teamă. Sunteți ca niște câini sau pisici castrate care și-au pierdut instinctele și dorințele. Nu aveți discontinuități în psihic. Nu vă mai aflați în condiția ființei umane și a animalului. Sunteți infectați de liniște, de corectitudine și vreți să repetați mereu lucrurile pe care le-ați mai făcut. Când stau mai mult printre voi, cu voi, observ calmul, slăbiciunea, finețea, care mă invadează. Otrăviți aerul din jurul vostru, murdăriți și pe ceilalți actori din jur, pe cei care simt. Îi faceți normali, prin respirația voastră. Ceea ce emanați este minim. Cuvântul hipnoză este necunoscut pentru voi și ilegal. În acest moment de lipsă de talent, vă uniți foarte ușor și deveniți ca niște stălpi. Acești stălpi, de care mă lovesc, sunteți ca niște substanțe impenetrabile. Vă pierdeți feminitatea, masculinitatea. Cuvintele voastre pe text sunt goale. Încercați să le dați acestor cuvinte ceva de la voi, ca și cum ar fi cuvintele voastre. Dar acestea sunt niște minciuni otrăvite, venite de la voi, niște măști ale adevărului, care vă ascund confortul, conformitatea și indiferența.
Textele voastre sunt goale. Ele îmi amintesc de grotele sălbaticilor, în care nu se aprindeau focuri. Sunteți lipicioși, fricoși. Și falși. Lucrați din inerție, forțați, ca și cum cineva v-ar forța să lucrați. Lucrați ca niște oameni care lucrează din greu într-o carieră de piatră. Așteptați să sune de pauză și de masă. Ați uitat că primul actor de pe Pământ a fost Promtetheus, care i-a provocat pe zei și le-a furat focul din templu. EL a furat focul pentru oameni. Și-a scos ochii, a luat focul, și s-a mutat la mare distanță de Pământ, în întuneric. A fost o călătorie lungă până la Pământ, unde oamenii lucrau în întuneric. El le-a dat lumina, focul.
Actorul este o creatură care dă, aprinde și susține lumina din oamenii din lume, susținând lumina din interiorul oamenilor, dându-le speranța de viață. Actorii le spun oamenilor cum să trăiască mai bine. Mă revolt împotriva voastră. Apelez la ajutorul lui Prometheus. V-ați uitat pedigree-ul. Când vă văd, când stau lângă voi, simt că stingeți focul din mine. Turnați și turnați apă pe flăcări. Nu a
veți sentimentul salvării și clarviziunea. Perspectiva voastră este distorsionată. Nu vedeți decât că sunteți pe o navă și că această navă trece de pe un mal pe altul. Suntem pe o mare tulburată. Dar mâinile voastre sunt nesigure, acțiunile sunt de neînțeles. V-ați pierdut sentimentul de descoperitori. Sunteți ca marinarii lui Columb, obosiți de înot. Vreți să ajungeți pe mal și să vă odihniți. Dar nu este spațiu de respirație. Este o luptă pentru supraviețuite, o luptă între adevăr și neadevăr. O luptă între viață și moarte. Iar aceste sclipiri de lumină, care apar de pe această navă pe cerul întunecat al nopții, aceste străfulgerări ale nebunului Artaud, sunt iluminatoare pentru mine, mă fac să vă văd fețele confuze și ochii indiferenți.
Van Gogh cel rănit sau surdul Beethoven nu vă mai apar în vise.
Bat la ușa inimilor voastre calme și pietrificate. Fac apel la înțelegerea voastră. Trebuie să repet cu voi în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima zi din viața mea. Trebuie să accelerez, să sar și să mă lupt cu acest zid. Cu acest mare zid al vostru. Pentru a vă dovedi și a vă face să vedeți că putem pleca de pe Pământ, că suntem furnici zburătoare sau păsări. Sunteți semizei, cum se scrie în cărțile vechi.
Nu vă faceți treaba doar ca niște meșteșugari, nu sunteți angajați la Deutschebank. Nu sunteți ca ei, nu sunteți ei, cum să vă fac să vă aduceți aminte de asta ?
Ați fost aleși, ați fost însemnați, sunteți speciali, sunteți oracole și preoți. Sunteți substanța din care trebuie să faceți creaturi oneste și sălbatice, deschise și înfometate. Sunteți de iubit și iubiți. Nu suntețu din plastic, iar sângele roșu stă în voi, vă dă instinctul de viață adevărată. Cum să vă amintesc că sunteți buni și generoși, că inimile voastre bat și se chinuie pentru toate nedreptățile și urâțeniile lumii ? Sunteți apărătorii frumuseții din ființa umană, voi-predicatorii. În voi sunt păstrate idealurile și dorințele voastre sunt foarte puternice. Sunteți în mijlocul bătăliei dintre bine și rău, dintre curat și murdar. Acum, depinde de voi, acum, depinde de multe alte lucruri, samd.
Sunteți conectați direct cu spiritele, cu spiritele morților. Lucrați cu halucinații și fantome ale unor personaje. Sunteți în contact cu umbrele și cu emisiile creierului autorilor. Sunteți și continuați impulsurile lui Cehov, Dostoievski, Ibsen, Shakespeare. Nu sunteți șacali care mănâncă orice le-ar oferi altcineva. Trebuie să refuzați repetițiile proaste. Nu trebuie să mâncați carcasele răului. Aveți în voi, în fiecare secundă, alegerea dintre bine și rău. Sunteți responsabili pentru ceea ce se întâmplă acum cu ființa umană. Sunteți parte din această ființă. Ființa umană, astăzi, este în decădere.
Omul decade. Iar noi nu putem sta înafară și pretinde că nu se petrece nimic. Că asta nu ne privește. Nu sunteți comentatori, ci văzători. Jocul vostru trebuie să fie modern, imediat, pasionat, intens și onest, puternic și rigid, ca viața reală. Sunteți obosiți. Pierdeți conexiunea cu Timpul. Sunteți bolnavi. Sunteți în pericol. Sunteți în pericol.
About Post Author
