Fizicienii experimentează construcția piramidelor din Egipt
Dacă ne raportăm la filmele de la Hollywood și chiar la desenele animate cu Asterix, imaginea clasică a construcției piramidelor din Egipt este una cu mulți sclavi apăsați de greutatea unor uriașe blocuri de piatră, în timp ce sunt mânați cu biciul. Investigațiile arheologilor au distrus însă o serie de mituri care înconjurau construcția Piramidei lui Cheops. Ei au făcut niște experimente care testează metode care ar fi putut fi folosite de constructorii misterioaselor piramide.
Nu se știe foarte mult despre regatul faraonilor Cheops sau Khufu, care au condus Imperiul Egiptean în secolul al XXVI-lea I.Hr., dar se știe că singura dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice care a rămas, este cea mai înaltă și mai masivă dintre piramidele egiptene, care măsoară 138 metri.
Marea Piramidă Giza-cunoscută și ca Piramida lui Cheops este studiată de secole.
Mărimea colosală a monumentului a inspirat diverse teorii despre metodele care ar fi fost folosite pentru a tăia pietrele și a le pune una peste cealaltă.
Astăzi, se știe faptul că granitul folosit pentru interior venea dintr-o carieră din Aswan, aflată la peste 800 kilometri distanță. Acesta a fost transportat cu corăbii pe Nil. Blocurile care alcătuiesc structura, la fel ca și blocurile din carcasa piramidei, au fost extrase din carierele de piatră învecinate.
Recent, câteva descoperiri au clarificat câteva detalii despre construcția Piramidei lui Cheops. În timpul excavărilor făcute într-un fost port la Marea Roșie, în 2013, egiptologistul Pierre Tallet a găsit papirusuri care conțineau jurnalul lui Merer. El a fost unul dintre cei care au condus construcția piramidei. În 2014, arheologul Mark Lehner, leaderul Asociației de Cercetare a Egiptului Antic(AERA), a descoperit lângă piramidă, ruinele unui port care ar fi fost folosit pentru transportul materialelor de-a lungul canalelor Nilului. Descoperirile au confirmat că cei care au realizat construcția nu erau sclavi. Ei erau muncitori foarte pricepuți și foarte bine tratați.
NISIP UD PENTRU REDUCEREA FRICȚIUNILOR
Odată ce blocurile au ajuns în portul Giza, acestea au trebuit să fie aduse la locul construcției și să fie plasate pe poziții. Nu au fost folosite roți sau scripeți. Știința experimentală a adus câteva lămuriri folositoare. Când transporți o sanie cu încărcătură grea, udarea nisipului într-o anumită proporție reduce frecarea și efortul necesar pentru deplasarea ei. Acest lucru a fost demonstrat în 2014 de o echipă de cercetători condusă de Daniel Bonn de la Universitatea din Amsterdam.
Egiptenii înșiși i-au dat lui Bonn detaliul cheie: o pictură din monumentul funerar al lui Djehutihotep, din 1900 I. Hr. înfățișează un grup de oameni care trag o statuie pe o sanie, în timp ce o persoană toarnă apă în nisip.
În timp ce egiptologii au citit imaginea ca pe o ceremonie funerară, Bonn a văzut o soluție practică. Experimentele sale arată că o cantitate potrivită de apă, între 2-5 % din volumul de nisip, formează poduri capilare între firele de nisip și reduce coeficientul de frecare.
Fizicianul și echipa sa au făcut un studiu inițial cu nisip cu o compoziție similată cu cea de pe malurile Nilului care conține argilă și nămol.
Experimentul a confirmat supoziția.
Transportul blocurilor de piatră nu a fost însă singurul obstacol cu care s-au confruntat constructorii piramidelor. A fost necesară și ridicarea blocurilor la locul unde trebuiau să fie fixate.
Conform egiptologului Peter Der Manuelian, director al muzeului Semitic Museum of Harvard, a explicat că cercetătorii sunt de acord asupra ideii că ar fi existat un sistem de ridicare a blocurilor. Direcțiile, unghiurile, materialele folosite sunt încă un mister și apar mereu teorii noi și trăznite. ”Lehner a propus o rampă în formă de spirală susținută de piramidă, ca un drum care urcă un munte, în timp ce arhitectul francez Jean-Pierre Houdin a dezvoltat un model tot ca o scară în spirală, dar una care străbate interiorul structurii.
Investigațiile asupra structurii Marii Piramide vor scoate, poate, la iveală mai multe răspunsuri legate de ridicarea blocurilor de piatră.
În 2017, folosirea muografiei, o tehnică similată radiografiei, a permis proiectului internațioan ScanPyramids detectarea unei posibile cavități. Conform egiptologistului Kate Spence de la Universitatea din Cambridge, poziția și înclinarea cavității sugerează folosirea unei rampe în timpul construcției.
STRUCTURI CILINDRICE AU AJUTAT LA MIȘCAREA BLOCURILOR
Oricare ar fi fost designul rampelor, mișcarea unor blocuri atât de grele a fost o provocare, chiar dacă egiptenii ar fi folosit sistemul cu cilindri descris în 2014 de fizicianul Joseph West de la Universitatea din Indiana. (SUA).
Alți experți au presupus folosirea unor structuri de lemn care ar fi permis blocurilor să alunece pe acestea. Sistemul lui West a fost descoperit într-un experiment pe care el l-a făcut cu studenții. Acesta constă din trei bucăți de lemn pe fiecare față a blocului, care transformă suprafața pătrată a acestuia într-un poligon cu 12 fețe. În acest mod, chiar și o singură persoană poate deplasa un bloc foarte greu.
Un proiect important este promovat în Marea Britanie. Fondată în 2008, organizația EarthPyramid și-a propus să construiască până în 2025, într-un loc ce va fi găsit, o piramidă cu înălțimea de 50 metri care va folosi ca o capsulă de timp de 1000 ani. Construcția ei va permite testarea unor sisteme experimentale, ca rampa lui Houdin sau dodecagonul lui West.
În acest fel, proiectul speră să descopere răspunsurile la misterul construcției piramidelor din Egiptul Antic.
Poate că misterele trecutului vor fi descoperite cu ajutorul științei de astăzi.
About Post Author
