Care câini și care oameni ?

Nu am mai scris demult un articol de , fiindcă, din păcate pentru mine, nu mai cred în presa din această țară, demult. Cred că presa a ajuns un fel de scandal continuu, fără noimă și cu același scop ca și cel al politicii, urmărind interese sau audiență cu orice preț sau, în cel mai bun caz, un simplu seviciu de traducere și difuzare a știrilor care circulă prin intermediul agențiilor de presă internaționale.

Acum, însă, simt nevoia să scriu despre ceea ce se petrece în urma incidentului din Parcul Tei, fiindcă mi se pare că, iarăși, totul rămâne la îndemâna celor care își dau cu părerea fără să cerceteze, fără să știe, fără să se obosească să gândească serios și fără să încerce, măcar, să afle ce se petrece cu adevărat în jurul lor, acestea toate neavând nici cea mai mică apropiere cu profesia de jurnalist, nici cu poziția de parlamentar și nici cu cea de edil.

Mă confrunt de la o vreme peste tot pe unde merg cu o problemă foarte gravă , aceea a lipsei de conștiință: a sinelui, a indatoririlor pe care ți le oferă o anumită profesie, poziție publică sau susținere populară, de conștiință a faptului că faci parte dintr-o comunitate, a oricărui fel de conștiință. Dacă oamenii ar fi conștienți de ceea ce reprezintă, de ceea ce înseamnă locul pe care îl ocupă pe scara socială și de rolul definit de acestea, atunci, probabil, nu am ajunge să ne mai confruntăm cu asemenea situații.

Am urmărit talk-show-rile  televiziunilor, realizate pe marginea evenimentului și, trebuie să recunosc, nu am înțeles mai nimic.

Aceleași certuri, scandaluri, invitați care nu au nimic de spus sau care, dacă au, nu sunt lăsaţi să-şi termine frazele, aceleaşi încercări ale oamenilor de a se urca pe o anumită situaţie, de această dată tragică în cel mai adevărat sens al cuvântului, pentru a-şi creea o imagine sieşi sau pentru a-şi ataca inamicii politici, încercări triste de a scoate castanele din foc cu mâna altora sau de a-și manifesta frustrările personale.
Oameni buni ! Presa nu are acest rol !
Presa este menită să educe, să explice legile pe înţelesul oamenilor simpli, nu să promoveze lipsa de bun simţ şi curajul de a urla cât te ţine gura pentru a-i acoperi pe toţi ceilalţi !

O emisiune de televiziune, dacă se numeşte talk-show, nu este chiar o şuetă fără bun simţ, fără cap şi fără coadă, fără nicio propunere iniţială şi fără a emite o concluzie, măcar una singură, fără a găsi şi propune niciun fel de soluţie.

Acestea nu sunt emisiuni de televiziune, sunt nişte şuete de sufragerie pe care oamenii le pot avea acasă cu friptura și micii în față, iar în loc de vin, cu doze masive de adrenalină, tot acolo se ajunge…la scandal fără noimă !

Ce au înțeles oamenii simpli privind talk-show-rile voastre ?
Au înțeles ei oare că ceea ce se petrece în jurul lor depinde şi de ei, în mare măsură ? Au înțeles că numai oamenii fac legi și le pot aplica şi nu câinii ? Au înțeles oare că lucrurile pe care le fac sunt cauzele efectelor pe care le trăiesc ?

Păi, să le luăm pe rând:
Mai întâi, ce spune legea în legătură cu deținătorii de animale domestice:

Legea protecției animalelor
http://www.cutu-cutu.ro/en/node/624

Deținătorii de animale au, așadar, obligații față de animalul pe care îl au în îngrijire. Oare toți românii știu asta ? Iar dacă nu știu, nu ar trebui să fie aplicată legea și în cazul lor ? Dacă un român, iubitor de animale, ia cățelușii fătați de femela aflată în proprietate( pe care nu a avut grijă să o castreze dacă nu-și dorea să aibă pui) și îi aruncă noaptea pe stradă sau îi duce undeva în câmp unde îi lasă în grija lui Dumnezeu, aceasta cum se numeşte ? Încălcare a legii, dar mai ales lipsă de conștiință. Conștiința faptului că ceea ce facem, se duce în lanț mai departe. Și că acest lanț, va ajunge odată să ni se strângă în jurul gâtului.
Ce spune legea despre câinii fără stăpân ?

http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_caini_vagabonzi.php

Da, oamenii simpli nu ştiu poate ce trebuie să facă, oamenii poate nu au timp să citească aceste legi, dar așteaptă să afle de la noi, de la oamenii din presă care este adevărul. Iar noi nu le spunem nimic.

Televiziunea publică și radiodifuziunea au menirea de a promova emisiuni despre protecția animalelor, emisiuni de educație, emisiuni dedicate oamenilor și nu realizatorilor emisiunii. Nu realizatorii sunt importanți, nu vedetismul. Presa nu este menită să lanseze vedete, ci să spună ceva oamenilor. Emisiunile de informație și educație nu există sau sunt prea puține. Poate din aceeași cauză-lipsa de conștiință: a oamenilor de presă, a reprezentanților partidelor politice, a reprezentanților societății civile. Presa este poluată de așa-ziși reprezentanți ai societății civile care nu au, de fapt, nimic de spus, care nu văd lucrurile în ansamblu, în profunzime, ci văd numai cât le e nasul, cât le e grădina, încercând să obțină avantaje și mulțumindu-se cu o notorietate care nu înseamnă nimic.
Notorietatea nu înseamnă valoare, valoarea nu aleargă după notorietate, dar este lesne remarcată, natural, prin ceea ce înseamnă.
Iar educația se face în timp, nu doar în timpul unui scandal.
Pentru România, educația este cea mai importantă. Nu doar a copiilor, care este cea mai importantă dintre toate, dar și a oamenilor maturi. Presa are menirea de a informa oamenii, de a le explica ce se petrece, nu de a lansa vedete care emit judecăți personale, fără nicio acoperire.
Nu mi-am pierdut încă speranța, dar îmi pare rău de generația mea, din care fac parte jurnaliști de școală bună, care nu se aud. De ce oare ? Pentru că nu le place să se amestece în ceea ce se petrece. Și mi se pare firesc, dar cred că ar fi timpul să se întoarcă la bunele obiceiuri și să reînceapă să creadă că încă se mai poate. Adevărul are nevoie de lumină, iar lumina nu vine decât de la mințile luminate…cu adevărat.